3.1 Relieful 

 

Din punct de vedere geomorfologic, pe teritoriul comunei Călinești, se întâlnesc două forme de relief, și anume: Câmpia Înaltă a Piteștilor în partea de sud și Platforma Cândești în partea de nord. Limita dintre cele două unități este bine conturată pe versantul sudic al dealurilor, aproximativ pe traseul drumului național Pitești-București.

Fauna caracteristică zonei este alcatuită din: iepure, căprioară, vulpe, viezure, mistreț, fazan, uliu, erete.

 

3.2 Clima 

 

Judeţul Argeş se încadrează în perimetrul sectorului de climă continentală. Zona comunei Călinești aparţine distictului climatic central din Câmpia Romană. Clima este în general dulce, cu ierni nu prea geroase (temperatura cuprinsă în medie între -10oC şi -15oC ) şi verile nu prea călduroase (temperatura cuprinsă între 18oC și 20oC ). Temperatura medie a lunii iulie este de 22oC, iar temperatura medie a lunii ianuarie este de -30oC.

Frecvenţa medie anuală a vântului din direcția NV este de 18%, iar cea din direcție V de 13%. Vitezele medii anuale sunt de 2,3 m/s pentru direcţia NV şi 1,8 m/s pentru direcţia V.

Cantitatea medie de precipitaţii înregistrată în raza localităţii Călinești este cuprinsă între 700-800 mm/an. În ceea ce priveşte regimul precipitaţiilor se înregistrează variaţii de la o lună la alta. În timpul verii, ploile fiind foarte rapide şi abundente, prezintă un pronunţat caracter torenţial cu puternice efecte distructive.

 

 

3.3 Hidrologie

 

Teritoriul comunei Călinești face parte din bazinul hidrografic al râului Argeș, râu care curge la limita sudică pe direcția NV-SE. 

Văile principale, care drenează perimetrul Călinești, sunt: Văleni, Vrănești și Râncăciov. Își au obârșia în Dealurile Cândeștilor, curg pe directia N-S prezentând, în profil longitudinal, numeroase meandre.

Apele de suprafaţă şi subterane constituie surse pentru alimentarea cu apă a populaţiei si a agenţilor economici. Localitatea, fiind situată în zona de deal cu roci slabe, puternic erodate de agenţii externi, este brăzdată de multe pâraie. 

Apele subterane se diferenţiază în apele freatice (apele de suprafaţă) si apele de adâncime. Apele freatice sunt cantonate în pietrisurile şi nisipurile orizontului inferior al depozitelor villafranchiene. 

Apele subterane sunt aprovizionate din precipitaţii şi debitul lor scade în perioada anilor secetoşi.

În Călinești, stratul de pietriş este saturat cu apă, iar apa în puţuri se află la 5-6 m adâncime. 

 

 

3.4 Geologie

 

Învelişul de sol, rezultat al interacţiunii factorilor fizico-geografici, se prezintă destul de divers, dar se remarcă la nivel general influenţa deosebită a rocii reliefului şi a apei freatice.

Solurile se împart în mai multe unităţi zonale şi intrazonale care constituie potenţialul pedologic valorificat ca bază de dezvoltare a biocenozelor şi a diverselor culturi în raport cu condiţiile mediului înconjurător. Distingem următoarele tipuri de soluri: soluri brune argiloiluviale, soluri brun luvic, regosoluri, erodisoluri.

 

3.5 Vegetaţie

 

Comuna Călinești este situat în zona de interferenţă a vegetaţiei de luncă cu pădurile de gorun şi carpen. În lunci, vegetaţia este reprezentată prin pajişti de Agrostis stolonifera şi zăvoaie de Alunus gentinosa. Fauna în zonă este cea caracteristică zăvoaielor si vegetaţiei de luncă.

Vegetaţia - învelişul de plante luat în totalitate  - se caracterizează prin cele două tipuri: spontană și culturi.

Localitatea este amplasată într-o zonă de dealuri subcarpatice străbătută de văi largi, zonă cu condiţii favorabile pentru pomicultură, cultura cerealelor si creşterea animalelor. 

Cea mai mare parte a localităţii este ocupată de vegetaţia stejăretelor. În componenţa acestora, care ocupă partea centrală si de est a localităţii Mioveni, intră pădurile de cer si garaiţă (stejari submezofili-termifili). Prin provenienţa sudică a celor două specii se indică afinitatea lor pentru zonele cu temperaturi ridicate si contraste mai atenuate. Alături de aceste specii de stejar cresc în proporţii mai mici stejarul pedunculat, fagul, frasinul, arţarul tătăresc, jugastrul, ulmul, mărul, părul pădureţ, teiul argintiu. Dintre arbuştii mai frecvent întâlniţi: alunul, porumbarul, măcesul, calinul. 

În domeniul forestier, intervenţia omului este vizibilă prin defrişări de cele mai multe ori cu efecte negative asupra dealurilor, alteori prin plantaţii.Judeţul Argeș se află pe primul loc în ţară din punct de vedere al defrişărilor ilegale și legale, marea majoritate a pădurilor (aprox. 60%) fiind private și dintre acestea doar circa 10% sunt păzite de oameni ai Direcţiei Silvice Piteşti. Primăvara, în locurile umbrite, sunt răspândite lăcrămioarele, murul, lipitoarea. În locurile uscate creşte fraga de câmp, iarba fiarelor. Pajiştile poienelor sunt alcătuite de obicei dintr-o floră xerofilă.

În Calinesti întâlnim o mare varietate de animale ce sunt răspândite de la câmpie până la munte: carnivorele din familia Conide: lupul, vulpea, carnivorele din familia Mustelide: viezurele sau bursucul, dihorul comun, nevăstuica, ierbivore: căprioara sau căpriorul, mistreţul, rozătoare din familia Leporide: iepurele, diferiţi şoareci și şobolani, veveriţe, animale insectivore: ariciul, cârtiţe; noaptea apar liliecii și bufniţele.

 

3.6 Circulația

 

Comuna Călinești este situată de o parte și de alta a drumului național DN7 București-Pitești cu ramificații de drumuri comunale ce leagă satele intre ele. Distanța față de satul de reședință- Călinești este cuprinsă între 1 km și 12 km (până la satul cel mai îndepărtat- Valea Corbului). Toate drumurile ce deservesc satele comunei ocupă o suprafață totală de 173 ha. Lungimea totală a drumurilor ce traversează comuna este de 188 km; drumuri, care în proporție de 70% sunt asfaltate, restul fiind betonate sau pietruite. Satele comunei mai sunt străbatute și de drumuri neclasificate, de ulițe pietruite și de pământ. Transportul în comun se realizează atât pe DN7, cât și pe celelalte drumuri principale din comună. Transportul pe calea ferată se realizează pe traseul Pitești-București, iar pe teritoriul comunei Călinești există statia Călinești.

 

3.7 Constructii administrative

 

În satul de reședinta- Călinesti există sediul Primăriei, Poliției, Spitalului „Dr. Ion Crăciun“, Dispensarului Călinești, Banca de credit „Muntenia si sediul a două farmacii. În satul Vrănești există sediul P.T.T.R, Dispensarului public și al unei farmacii.

 

3.8 Construcții pentru cultură

 

În comună există 12 școli și 13 grădinițe cu sedii renovate și dotări la nivel european. În centrul comunei, există sediul Căminului Cultural, cu o suprafață construită de 940 m2,  si al Bibliotecii comunale, cu un fond de carte de 10.600 volume.

 

3.9  Monumente istorice, arhitecturale, tehnice, de artă și ansambluri memoriale

 

În comuna Călinești există 16 astfel de monumente:

- 2 monumente istorice; 

- 6 monumente și ansambluri de arhitectură;

- 8 monumente de artă, monumente și ansambluri memoriale.

 

1. Biserica din Drăghicești, cu hramul „Sf. Gheorghe, Sf.Dumitru, Sf. Calinic”, a fost ridicată în sec.XVIII, de către Domnița Balașa Brâncoveanu. A fost demontată șli remontată în incinta domeniilor Domniței Balașa, actualmente administrate de către Episcopia Argeșului, Muscelului și Teleormanului. Din anul 1991 a devenit schit de călugari deschis cultului.

2. Biserica de lemn din Cârstieni, cu hramul „Sf. Apostol Toma și Sf. Voievozi”, a fost ridicată între anii 1758-1759. Mai este cunoscută și sub denumirea de „Biserica Turcului” deoarece, în timpul unei slujbe, turcii au ucis câțiva credincioși, încercând să-i ia in robie.

3. Biserica din Radu Negru, cu hramul „Cuvioasa Paraschiva”, a fost ridicată în anul 1759, de către călugari pe moșie moșnenească. A fost schit de călugari numit „Schitul Lacul Negru”.

4. Biserica din Râncăciov, cu hramul „Intrarea în Biserica”, a fost atestată documentar din sec. al XV-lea, printr-un hrisov emis de cancelaria lui Radu cel Mare, domnul Țării Românești. A fost rezidită în anul 1648 de către căpitanul Arsenie Șoimul și refăcută între anii 1848-1852 de egumenul mănăstirii, arhimandritul David. A servit mănăstirii Râncăciov până în anul 1863. Este în prezent schit de călugari deschis cultului, în curs de restaurare.

5. Biserica din Văleni, cu hramul „Sf. Dumitru și Sf. Gheorghe”, a fost ridicată în anul 1733, de către egumenul Irimia și Iorga-Județ ot Câmpulung, pe domeniul mănăstirii Radu Vodă din București, restaurată între anii 1960-1963 și în anul 1982.

6. Biserica din Călinești, cu hramul „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril”, a fost zidită în anul 1848, de către enoriașii bisericii. În anul 1931 a fost construit cafasul pentru cor. În 1970 a fost restaurată, iar în urma cu 2-3 ani s-a inceput construcția unui corp de clădire, alăturat bisericii, care să o deservească.

7. Ruinele Bisericii de lemn din satul Gorganu de Jos, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, datează din epoca medievală târzie, sec. XVII-XVIII. Se mai păstrează doar piatra de la intrarea în biserică, ce stă acum la loc de cinste în curtea noii biserici, cu același hram.

8. Ruinele unor așezări din eneolitic, cultura Gumelnița; Epoca bronzului; Hallstatt; La Tene și Epoca medievală, sec al XIV-lea, au fost descoperite pe Dealul Olarului, la cca. 500 m V de școala din Râncăciov.

9. Crucea de piatră, datată din anul 1660, situată în cimitirul Bisericii de lemn din Cârstieni.

10. Crucea de piatră, datată din anul 1663, situată în satul Vrănesti, în centru;

11. Crucea de piatră, datată din anul 1667, situată în curtea Bisericii din Văleni;

12. Crucea de piatră, datată din anul 1713, situată în satul Ciocănești, pe Șoseaua Pitești-București.

13. Crucea de piatră, datată din anul 1724, situată în satul Ciocănești, lânga fântana veche;

14. Crucea de piatră, datată din anul 1726, situată lângă casa parohială din satul Gorganu;

15. Crucea de piatră, datată din anul 1727, situată la cca. 300 m S față de Biserica din Văleni;

16. Crucea de piatră, datată din anul 1759, situată in curtea Bisericii din Radu Negru.

 

Pe lângă aceste monumente, în comuna Călinești există și monumente ale eroilor căzuți în luptele pentru eliberarea patriei:

1. Monumentul eroilor Călinești (1941-1945), situat lângă Căminul Cultural.

2. Monumentul eroilor Călinești (1916-1918, 1941-1945), situat lângă Biserica Călinești.

3. Monumentul eroilor Gorganu (1877, 1913, 1916-1918), situat la intersecția DN7 cu DJ733.

4. Monumentul eroilor Râncăciov (1916-1918, 1941-1945), situat lângă Biserica Râncăciov.

5. Monumentul eroilor Văleni-Podgoria (1877, 1913, 1916-1918), situat lângă Biserica Văleni-Podgoria.

6. Monumentul eroilor Vrănești (1877, 1916-1918), situat lângă școala Vrănești.

 

3.10 Specific etnocultural

 

Arhitectura populară tradițională caracteristică zonei Muscel. Construcțiile existente edificate la sfârșitul sec. al XIX-lea și in primele decenii ale sec. XX prezintă doua niveluri: parterul, cu rol de depozit pentru produse pomiviticole si etajul, destinat, exclusiv, locuinței. Pe lângă gospodării era semnalată prezența unor construcții pentru depozitarea produselor agricole și a inventarului viticol (pivnițe), dar și a unor patule etajate, amenajate, la parter, ca locuințe de vară, iar, la etaj, pentru depozitarea, în special, a porumbului.

Portul tradițional este specific zonei etno-culturale Muscel. Din repertoriul coregrafic zonal, semnificative sunt dansurile: Brâul ăl mare, Brâul de la Văleni, Fetițele, Focșeneanca, Hoina, Lizeasca, Nuneasca.

 

3.11 Personalități cultural-artistice

 

Gheorghe Iliescu-Călinești (1932-2003), sculptor roman, autor al multor lucrări de artă cunoscute atât pe plan național, cât și internațional.

Silvestru Voinescu (1935-2005), remarcabil om de cultură, director al Bibliotecii Județene „Dinicu Golescu”, autor al multor cărți de valoare.

Trache Paul (1926-2004), învățător, animator cultural de excepție, cu preocupări folclorice evidente, fost inspector al Comitetului pentru cultură și artă din judetul Argeș.

 

3.12 Obiceiuri de peste an în Călinești

 

Focul Măcinicilor (pregătirea grădinilor pentru pornirea vegetației)

Este asociat „cultului soarelui” și este legat de 9 Martie, Sărbatoarea celor Patruzeci de Sfinți, care se mai numesc mucenici (măcinici).

Înaintea acestei date, sătenii își greblează curțile și grădinile, își curăță pomii de uscături, își strâng gunoaiele și le fac grămezi, pe care le aprind toți deodată în dimineața zilei de măcinici. Băieții mai mari și mai curajoși sar peste focuri, iar fetele și copii fac roata în jurul lor cântând. În acest timp , gospodinele pregătesc în casa un fel de mâncare care se cheamă măcinici, făcută din covrigi, nuci pisate și apă cu zahăr.

Astăzi, obiceiul este lipsit de semnificația magică a alungării duhurilor rele și nu se mai ține cu precădere la 9 Martie, ci oricând la începutul primăverii.

 

Sângeorzul (bucuria pentru triumful naturii)

Este obiceiul ca în seara dinaintea Sărbatoririi Sf. Gheorghe (23 aprilie), sătenii să-și pună la colțul casei sau la stâlpul porții de la intrarea în curte o ramură înfrunzită de fag, simbolizând triumful naturii, venirea cu adevărat a anotimpului cald. Această ramură poartă denumirea de Sângeorz, derivat de la Sf. Gheorghe, considerat „înverzitorul întregii naturi și semănătorul tuturor semințelor”. Obiceiul îi anunță pe agricultori că pot semăna sau răsădi în grădini plantele iubitoare de multa caldură, fără teama căderii brumelor târzii.

 

Focul lui Sumedru (bucuria recoltelor bogate)

Obiceiul este asociat cultului soarelui, ca si focul măcinicilor. A fost suprapus Sărbatorii Sf. Dumitru, care, dupa tradiție, este „culegătorul și strângatorul tuturor pâinilor și fructelor”, de aici si etimologia cuvântului: Sf. Dumitru - San’ Dumitru - San’ Medru- Sumedru.

Înainte cu o săptamană, tinerii de 15-16 ani curăță grădinile de crengi uscate, aduc din pădure uscături, formând grămezi înalte așezate la o răspântie sau într-un loc în apropierea satului. În seara de 25 octombrie dau foc acestor grămezi, strigând: „Hai la focul lui Sumedruuuuu….”., vestind începerea Sărbatorii. La serbare iau parte femei, bărbați, bătrani, copiii. Femeile împart covrigi, mere, nuci, iar bărbații, vin sau țuică. În timp ce focul arde, participanții cantă, joacă, sar peste foc, discută despre recoltele obtinuțe. Dupa ce focul s-a stins, sătenii se întorc acasă.

Fiecare etapă de desfășurare a obiceiului are o semnificație aparte:

- curățirea grădinilor este ultima lucrare agricolă de toamnă;

- aprinderea focului înseamnă purificarea prin ardere;

- săritura prin flăcari este semn al curajului și al vitejiei;

- oferirea produselor agricole este un prinos de recunoștiință adus naturii pentru darnicia sa.

 

Strigarea peste sat

Este o formă veche de manifestare a opiniei satului față de cei care nu respectă normele de conviețuire socială și are loc în noaptea de Lăsata secului de primavară.

Flăcăii, dupa ce se ospăteaza cu tot felul de bunătați și beau câteva păhărele de țuica sau vin, se impart în două ceteși, urcă pe două dealuri între care se află satul; în timp ce una strigă, cealaltă răspunde. De obicei se striga versuri critice la adresa fetelor rămase nemăritate sau care au născut în această situație, a femeilor leneșe sau rele și necinstite, a bărbaților nepricepuți și bețivi, a flacăilor tomnatici, uneori chiar despre abuzurile administrației locale.

Satul intreg ascultă această critică; obiceiul argumentând credința în posibilitatea educării specifică umanismului popular.

 

Legenda lui Radu lu’ Anghel

Vreun bătrân împovărat de ani poate să depene povestea cu hangița de care se îndragostise jupan Dumitrache, Caprar al Călineștiului. Din pizma pe Anghel, ibovnicul hangiței, Caprarul mânase potera pe urmele lui Anghel, punându-și în flintă un glonț de argint.