Comuna Călinești își are obârșia în trecutul îndepărtat al timpului. Călineștenii se trag fără îndoială din strămoșii daci, pricepuți lucrători ai pământului, bogat în păduri, vii și livezi.

Călinești- toponim social, la origine, antroponimicul Călin, format din apelativul călin (arbust) + sufixul –ești, indicând organizarea socială pe baza de obște a așezării.     

Cu peste șase veacuri în urmă, în anul 1388, Mircea cel Bătrân intarea domeniul dragei sale ctitorii, Mănăstirea Cozia, cu „o vie în hotarele Călineștiului”. Este prima atestare documentară a localității, pomenită în hrisoavele domnești, voievozi, boieri și mănăstiri având ocine, delnițe sau vii pe binecuvântatele dealuri ale Călineștilor.

Sigiliile lui Neagoe Basarab, Mircea Ciobanu, Constantin Brâncoveanu, Alexandru Moruzi, Constantin Ipsilanti, înscrisurile mănăstirești de la Bradet sau Cotroceni sunt mărturii ale interesului stârnit de rodul acestui pământ printre mai marii vremurilor. Călineștenii au fost trăitori din vechime. Recensământul din 1838, de pildă, arată că cele 194 de familii de țărani, cu 719 suflete, aveau 392 de pogoane de teren arabil și fânețe și 100 de pogoane de vie și pomet. Dupa împroprietarirea din 1864 s-a format vatra nouă de sat, de o parte și de alta a drumului București-Pitești.

La reforma administrativă din anul 1950, localității Călinești i-a fost desprins satul Vitichești și atașat comunei Topoloveni, azi oraș. Tot cu aceasta ocazie, i s-a alăturat fosta comuna Gorganu.

La reforma administrativă din anul 1968, comunei Călinești i s-au alăturat 3 foste comune, și anume: Văleni Podgoria, Vrănești si Râncăciov, comune cunoscute înca din Evul Mediu. În primăvara anului 1907, țăranii din Călinești, conduși de primarul comunei, Gheorghe Ionescu (Gardin) s-au răsculat împotriva arendașilor greci care nu respectau învoielile.

La Războiul pentru Independență au participat mai multi ostași din Călinești. Dintre aceștia, sergentul Ion Stanciu (Ioniță Flencheș) din escadronul 4 Muscel al Regimentului 2 Călărași s-a intors de trei ori decorat. El a ținut un jurnal zilnic, ce se păstrează și astăzi, având o valoare deosebită.

În Primul Război Mondial din Călinești au fost chemați sub arme un număr mare de ostași. Dintre aceștia, 84 au căzut pentru apărarea patriei. În octombrie 1916, pe teritoriul Călineștilor s-au dat lupte violente între trupele române, care se retrăgeau, si armatele dușmane, care înaintau spre București.

Cel de-al Doilea Război Mondial a mobilizat din Călinești un număr mare de ostași. Dintre aceștia, 59 au căzut pe câmpurile de luptă (doi căpitani, un locotenent, doi sublocotenenți, un plutonier major, trei sergenți majori, 13 sergenți, patru caporali, trei fruntași și 30 de soldați).